miercuri, 1 iunie 2016

Rugăciune pentru potolirea stihiilor

Rugacinea se rosteste la vreme de transnete, fulgere, grindina sau cutremure. Nu trebuie sa uitam de faptul cat de neisemnati suntem in fata acestor descatusari ale naturii care ne pot sterge de pe fata Pamantului.

Pentru multi care vin si poposesc pe acest blog probabil se intreaba la ce bun sau cu ce rost scriu toate astea. Sau unii se gandesc ca nu ajuta cu nimic din ce scriu/relatez.

Tine de fiecare pe ce drum doriti sa urmati, problema e ca intotdeauna vi se ofera semne si situatii in care puteti intr-adevar realiza pe ce fel de lume traiti. Ar trebui sa invatam sa ne uitam in jur sa vedem cum arata lumea in care traim astazi. Ce se promoveaza cu precadere pe N canale media online sau offline, cum se incearca sa ni se spele creierul cu tot felul de stiri, iar voalat pe la spate cum se spune se pregateste teren de joaca pentru diferite interese oculate. Asta, in timp ce, cei mai multi dintre noi suntem absorbiti de tehnologie ..... spunea cineva ca ne indreptam spre o tehno-religie.

In continuare, Rugaciunea:

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunăvoia Ta ai adus toate dintru ne­ființă întru ființă, și cu puterea Ta păstrezi făptura, chivernisind lumea cu purtarea Ta de grijă; Tu, Care din patru stihii ai așezat făptura și cu patru vremi ai încununat cur­gerea anului, fii bine­cuvântat! Că de Tine se cutremură toate puterile îngerești, pe Tine Te laudă soa­rele, pe Tine Te slăvește luna, Ție se su­pun stelele, pe Tine Te ascultă lu­mina, de Tine se îngrozesc adâncurile, Ție slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca un cort, Tu ai întărit pământul pe ape, Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu spre răsuflare ai revărsat aerul. Cel ce poruncești norilor și umbli pe aripile vântului; Cel ce cauți spre pământ și-l faci de se cutremură;  Cel ce Te atingi de munți, și ei fumegă.





Tu ești Cel ce odinioară într-un nor gros, înconjurat de fulgere și tunet, Te-ai arătat lui Moise pe mun­tele Sinai; Tu, în vremea lui Avraam și a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc și pucioasă și pentru fărăde­legile lor nenumărate, cetățile So­doma și Gomora le-ai stricat. Mărturisesc dar atotputernicia Ta și, cu umilință plecându-mi genunchii, îndrăznesc a Te ruga: Îndură-Te de noi, păcătoșii și nevrednicii, și nu lăsa ca, pentru fărădelegile noastre cele mari, zidirea și făpturile Tale să fie înghițite de pieire! Toate vietățile așteaptă de la Tine să le dai hrană la bună vreme; dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți; dar întorcându-Ți Tu fața, toate se vor tulbura și se vor sfârși și în țărâna lor se vor întoarce.

Așa Doamne, milostivește-Te spre noi și fă ca arătarea puterilor Tale ne­sfârșite să nu ne fie nouă spre osândă și pieire, ci spre îndreptare și zidire, ca să cunoaștem că Tu ești singur Dum­ne­zeu adevărat, mult-milostiv și mult-îndurat. Dă-ne așadar să păstrăm pu­rurea neschimbată această cunoaștere; întărește-ne vo­ința de a păzi în toată vremea poruncile Tale. Toarnă, Bunule, în inimile noastre simțirea dumnezeiască a dragostei frățești către toți se­menii noș­tri, pentru ca, iubindu-ne cu adevărat unii pe alții, toți să Te mărtu­risim pe Tine, Dumnezeu cel întreit în fețe. Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava: a Ta­tălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sursa, aici.