"Mania, pofta si alte instincte sufletesti, daca trec de anumite hotare, vatama sanatatea sufletului"
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 44):
"Trebuie să amintesc acum şi de cea mai rea patimă dintre toate, lăcomia sau iubirea de arginţi. De ce este cea mai rea? Deoarece din aceasta se nasc toate răutăţile. Ne-o spune limpede Apostolul: „iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor” (I Timotei 6, 10). Mânia, pofta şi alte instincte sufleteşti, dacă trec de anumite hotare, vatămă sănătatea sufletului. Dacă cineva mănâncă exagerat îşi vatămă sănătatea trupului. Mintea, dacă va cugeta mai mult decât poate rezista, se va întuneca şi-şi va pierde însuşirea intelectuală. Ochiul, dacă este expus la lumină orbitoare, îşi pierde însuşirea de a vedea. Urechea, dacă este supusă la zgomote asurzitoare, îşi pierde însuşirea auditivă. Toate acestea arată unde duce lăcomia şi cât de nefirească este." (sursa text - aici)
Din ce in ce mai mult, observ pe zi ce trece ca devenim mai apropiati de lucrurile materiale. Am cunoscut si cunosc oameni care sunt foarte atasati de chestii fara viata, lucruri materiale, lucruri despre care ei considera ca ii fac fericiti (ca le au sau ca le-au dobandit).
Unii dintre acestia au manifestari ciudate in cazul in care cineva ar atenta la bunul lui, primele cuvinte rostite fiind de o violenta iesita din comun fata de o posibila persoana inculpata - la nivel de scenariu.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 44):
"Trebuie să amintesc acum şi de cea mai rea patimă dintre toate, lăcomia sau iubirea de arginţi. De ce este cea mai rea? Deoarece din aceasta se nasc toate răutăţile. Ne-o spune limpede Apostolul: „iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor” (I Timotei 6, 10). Mânia, pofta şi alte instincte sufleteşti, dacă trec de anumite hotare, vatămă sănătatea sufletului. Dacă cineva mănâncă exagerat îşi vatămă sănătatea trupului. Mintea, dacă va cugeta mai mult decât poate rezista, se va întuneca şi-şi va pierde însuşirea intelectuală. Ochiul, dacă este expus la lumină orbitoare, îşi pierde însuşirea de a vedea. Urechea, dacă este supusă la zgomote asurzitoare, îşi pierde însuşirea auditivă. Toate acestea arată unde duce lăcomia şi cât de nefirească este." (sursa text - aici)
Din ce in ce mai mult, observ pe zi ce trece ca devenim mai apropiati de lucrurile materiale. Am cunoscut si cunosc oameni care sunt foarte atasati de chestii fara viata, lucruri materiale, lucruri despre care ei considera ca ii fac fericiti (ca le au sau ca le-au dobandit).
Unii dintre acestia au manifestari ciudate in cazul in care cineva ar atenta la bunul lui, primele cuvinte rostite fiind de o violenta iesita din comun fata de o posibila persoana inculpata - la nivel de scenariu.
Stau, ma uit si analizez si ma gandesc .... unde s-a ajuns si ma intreb de ce? Primul impuls, cel irational, pleaca doar dintr-un instinct primar de simt al proprietatii. Cand cineva atenteaza la ce e al tau, caracterul egoist al omului iese la inaintare imediat. Unii inca cred ca lucrurile materiale de care se agata ii vor tine in viata mult timp si bine.
Sa nu uitam ca totul este desartaciune, toti la sfarsit de "drum" nu luam ABSOLUT nimic cu noi din ceea ce am agonisit. Nici macar cele 4 scanduri sau voalul de pe fata. In Pamant ne intoarcem toti ... luam cu noi doar bagajul de fapte bune sau rele pentru care in mod separat vom da socoteala.
In loc sa invatam sa ne iubim aproapele, si la bine si la greu, invatam din pacate sa iubim lucruri ce tin de lumea materiala. Pare la fel ca acum 2000 de ani, singura diferenta fiind scena pe care jucam.
In loc sa invatam sa ne iubim aproapele, si la bine si la greu, invatam din pacate sa iubim lucruri ce tin de lumea materiala. Pare la fel ca acum 2000 de ani, singura diferenta fiind scena pe care jucam.
M-am format astfel in timp: daca se strica ceva, muncesc sa imi iau inapoi, daca mi se fura ceva si nu pot descoperi autorul faptei voi munci si il voi inlocui intr-un fel. Daca cineva imi strica rau intentionat ceva, nu ma apuc sa-i dau in cap, incerc sa fac dreptate pe cai amiabile ce au o portita de solutionare corecta fara violenta.
Daca m-as purta invers fata de cele de mai sus, sa ma apuc sa fiu razbunator, sa dau in cap, sa distrug la randul meu, nu fac decat sa fiu ca cel in cauza, deci cu nimic mai presus fata de el. Am o vorba si incerc sa mi-o intiparesc de fiecare data in minte - "Ascunde spada cu un zambet!" - e lucru mare si nu toti il dobandesc de-a lungul vietii. Eu inca mai am de lucru la acest capitol ... :)
Sa invatam sa-i acceptam pe cei de langa noi fara sa-i judecam intr-o prima faza, si acolo unde ii putem ajuta, indrepta sa incercam sa o facem prin vorba buna si cu blandete. Am avut ocazia sa invat destule si de la cei mai slabil pregatiti decat mine, si nu imi pare rau. Chiar in unele cazuri intamplarile au fost lectii pentru mine si vor mai fi daca e cazul. Evident nu avem timpul necesar sa-i ascultam si sa-i ajutam pe toti, dar sunt situatii destule cand putem fi de folos fata de cel de langa noi, in multe imprejurari.
Comunicarea cu semenii e foarte importanta, e primul pas in a afla cate ceva despre cel de langa tine. Dialogul e un fel de sursa a cunoasterii. Nu multi au rabdarea sa-l asculte pe cel de langa el, care intr-un fel, uneori, cauta sa se descarce povestind diferite intamplari din viata lui sau lucruri care il apasa. Sa fii un bun ascultator este iarasi un lucru greu. In general trebuie sa invatam sa comunicam cu cei din jur.
"Cine iubeste argintul nu se satura de argint, iar cine iubeste avutia nu se satura de castig!" - pentru cei mai multi dorinta de a avea cat mai multi si mai multi bani ii face sa creada ca acest lucru le confera siguranta si stabilitate. Este bine sa stii sa te opresti la un moment dat si sa nu te lasi condus de bani.
"Cine iubeste argintul nu se satura de argint, iar cine iubeste avutia nu se satura de castig!" - pentru cei mai multi dorinta de a avea cat mai multi si mai multi bani ii face sa creada ca acest lucru le confera siguranta si stabilitate. Este bine sa stii sa te opresti la un moment dat si sa nu te lasi condus de bani.
Pace si bucurie! (la toata lumea) si nu uitati ca la sfarsit de "drum" pentru fiecare dintre noi conteaza doar bagajul faptelor ce ne-au petrecut in viata!
