"Mania, pofta si alte instincte sufletesti, daca trec de anumite hotare, vatama sanatatea sufletului"
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 44):
"Trebuie să amintesc acum şi de cea mai rea patimă dintre toate, lăcomia sau iubirea de arginţi. De ce este cea mai rea? Deoarece din aceasta se nasc toate răutăţile. Ne-o spune limpede Apostolul:
„iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor” (I Timotei 6, 10). Mânia, pofta şi alte instincte sufleteşti, dacă trec de anumite hotare, vatămă sănătatea sufletului. Dacă cineva mănâncă exagerat îşi vatămă sănătatea trupului. Mintea, dacă va cugeta mai mult decât poate rezista, se va întuneca şi-şi va pierde însuşirea intelectuală. Ochiul, dacă este expus la lumină orbitoare, îşi pierde însuşirea de a vedea. Urechea, dacă este supusă la zgomote asurzitoare, îşi pierde însuşirea auditivă. Toate acestea arată unde duce lăcomia şi cât de nefirească este." (sursa text -
aici)
Din ce in ce mai mult, observ pe zi ce trece ca devenim mai apropiati de lucrurile materiale. Am cunoscut si cunosc oameni care sunt foarte atasati de chestii fara viata, lucruri materiale, lucruri despre care ei considera ca ii fac fericiti (ca le au sau ca le-au dobandit).
Unii dintre acestia au manifestari ciudate in cazul in care cineva ar atenta la bunul lui, primele cuvinte rostite fiind de o violenta iesita din comun fata de o posibila persoana inculpata - la nivel de scenariu.
Stau, ma uit si analizez si ma gandesc .... unde s-a ajuns si ma intreb de ce? Primul impuls, cel irational, pleaca doar dintr-un instinct primar de simt al proprietatii. Cand cineva atenteaza la ce e al tau, caracterul egoist al omului iese la inaintare imediat. Unii inca cred ca lucrurile materiale de care se agata ii vor tine in viata mult timp si bine.
Sa nu uitam ca totul este desartaciune, toti la sfarsit de "drum" nu luam ABSOLUT nimic cu noi din ceea ce am agonisit. Nici macar cele 4 scanduri sau voalul de pe fata. In Pamant ne intoarcem toti ... luam cu noi doar bagajul de fapte bune sau rele pentru care in mod separat vom da socoteala.
In loc sa invatam sa ne iubim aproapele, si la bine si la greu, invatam din pacate sa iubim lucruri ce tin de lumea materiala. Pare la fel ca acum 2000 de ani, singura diferenta fiind scena pe care jucam.