Sf. Ierarh si Mucenic Policarp al Smirnei

Sf. Policarp al Smirnei a fost un parinte apostolic ierarh si mucenic din primele veacuri crestine. 

S-a născut în cetatea Efesului în anul 68 d.Hr., anul morții împăratului Nero. Teodora și Partenie, părinţii sfântului, fuseseră întemnițați pentru credința lor. Fiind însărcinată, Teodora a născut în temniță, la puțin timp după arestare. Părinții sfântului vor fi uciși, dar iar el va fi botezat și crescut de o creștină bogată. La vârsta tinereții, sfântul Policarp l-a cunoscut pe sfântul Ioan Evanghelistul. Mutat în cetatea Smirnei, este hirotonit diacon, preot și apoi episcop al Smirnei. Aici, la adânci bătrâneți, în anul 156, își va cunoaște sfârșitul mucenicesc pentru fidelitatea sa față de Hristos, adevăratul Dumnezeu.

Sfinții mucenici, modele de curaj și de libertate, ne sunt pedagogi în toate timpurile, inspirându-ne să ne învingem comoditățile și lașitatea în fața provocărilor veacului. Rugăciunea de noapte ne adună împreună, dar ne adună și gândurile și inima risipite în mulțime de lucruri cotidiene. În orele de noapte petrecute în biserică am avut prilejul de a ne întâlni cu noi înșine, așa cum suntem noi.   

De pe site-ul crestinortodox.ro citez urmatoarele:

"

Despre mucenicescul sfarsit al Sfantului Policarp stim ca i-a fost descoperit mai inainte cu trei zile, iar cand cei trimisi sa-l prinda l-au gasit, el i-a intampinat si i-a poftit la masa, rugandu-i doar sa-l lase sa se roage netulburat un ceas. „Iar acestia, ingaduindu-i, s-a rugat in picioare, plin de harul lui Dumnezeu, ca aproape doua ore n-a putut sa se opreasca, incat a umplut de mirare pe ascultatori, dintre care multora le parea rau ca au pornit impotriva unui batran asa de evlavios“. Si i-a pomenit „pe toti care s-au intalnit vreodata cu el, mici si mari, straluciti si smeriti, si intreaga Biserica universala din lume“.

Si apoi a fost dus in cetate, fiind Sambata cea Mare. Si toti incercau sa-l convinga sa se lepede de Hristos, macar si numai cu vorba, iar nu din suflet. El insa a raspuns proconsulului: „De optzeci si sase de ani Ii servesc (lui Hristos) si nici un rau nu mi-a facut. Cum pot sa blestem pe Imparatul meu, Cel ce m-a mantuit?“.

Si pentru ca luptele cu fiarele luasera sfarsit, s-a hotarat sa fie ars pe rug. „Acestea, deci, s-au intamplat cu o asa de mare graba, mai repede decat se poate spune, multimile aducand indata din pravalii si din bai lemne si vreascuri, mai ales iudeii, care slujira la acestea cu bucurie, cum este obiceiul lor“, desi, asa cum am mai spus, era zi de sambata. Si fiind gata rugul, Sfantul nu a primit sa fie pironit, ci  s-a rugat cu aceasta prea frumoasa rugaciune: Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, Tatal iubitului si binecuvantatului Tau Fiu, Iisus Hristos, prin Care am primit cunostinta despre Tine, Dumnezeul ingerilor, al puterilor, a toata zidirea si al intregului neam al celor drepti, care traiesc inaintea fetei Tale. Te binecuvantez ca m-ai invrednicit de ziua si ceasul acesta, ca sa iau parte cu ceata mucenicilor la paharul Hristosului Tau, spre invierea vietii de veci a sufletului si a trupului, in nestricaciunea Duhului Sfant. Intre care fa sa fiu primit inaintea Ta astazi, ca jertfa grasa si bineplacuta, precum m-ai pregatit si mi-ai descoperit si implinit, Dumnezeule Cel nemincinos si adevarat. Pentru aceasta si pentru toate, Te laud, Te binecuvantez si Te preamaresc prin vesnicul si cerescul arhiereu Iisus Hristos, iubitul Tau Fiu, prin Care, impreuna cu El si cu Duhul Sfant, Ti se cuvine slava acum si in veacurile ce vor sa fie. Amin.

Si dupa ce a zis „Amin !“, rugul a fost aprins si, minune mare: „focul, luand forma unei camasi, ca o panza de corabie umflata de vant, inconjura ca un cerc trupul mucenicului. Iar el statea in mijloc, nu ca un trup care arde, ci ca o paine ce se coace, sau ca aurul si argintul care se incearca in cuptor“. Si ramanand neatins de foc, un lancier l-a impuns cu pumnalul, iar sangele s-a revarsat, stingand rugul. Si cerand crestinii trupul Sfantului spre ingropare, nu le-a fost dat, ci a fost ars, insa osemintele sale cele „mai cinstite decat pietrele pretioase si mai scumpe decat aurul“ crestinii le-au strans mai apoi din cenusa, asezandu-le „la un loc cuviincios“.

Sfintele moaste ale Sfantului Policarp au fost luate de latini in timpul cruciadelor si sunt acum in Franta, iar o particica se pastreaza cu evlavie in Manastirea Zografu din Muntele Athos. De la Sfantul Policarp ni se pastreaza o frumoasa si folositoare epistola a sa catre filipeni.

"

In 2015 a fost lansat si un film cu titlul - Polycarp - in care se prezinta evenimente din viata acestui sfant.

Puteti gasi un trailer pe IMDB, aici.