Templul lui Baal (Bel)

Ce nu apare la noi in presa online pe nici un tabloid este urmatoarea stire:

Templul lui Baal (Bel) se va "re"construi in 2016, Aprilie in New York si in Londra. Desi pare a fi un "folk day news" se pare ca lucrurile respective e posibil sa se si intample. Pana in Aprilie 2016 nu mai este mult pentru a vedea sau nu daca ce se scrie in presa internationala e adevarat sau fals. Daca va fi fals voi sterge articolul respectiv.

Templul lui Baal (Bel) a fost o destinatie "turistica" importanta din orasul Palmyra (Siria) si a fost distrus cu putin timp in urma de catre membri ISIS. In dorinta de "pastra istoria", 2 replici ale acestui templu, inalte de 50 de picioare, vor fi construite in piata Time Square din New York si in zona Trafalgar Square din Londra. In timp se doreste ca numarul acestor replici ale templului lui Baal sa creasca si sa se construiasca in diferite locuri de pe glob.

Se pare ca aceasta contructie sau aceste constructii vor atrage numerosi adepti.

Templul lui Bel are o vechime de peste 2000 de ani cu o structura masiva, si el a servit drept motiv de inspiratie pentru cladirea Capitoliului din SUA, cladire ce adaposteste legislativul american.

De ce Ilie a ucis profetii lui Baal?

Uciderea de catre Ilie a profetilor lui Baal (III Regi 18, 40) nu este un simplu element anecdotic al povestirii, din contra, ea constituie elementul esential al unui rit efectuat in urma unei catastrofe de amploare nationala, rit care poate fi calificat ca rit de "iesire din catastrofa".

Presupunerile care stau la baza acestui rit se regasesc in codul sacerdotal si stau la baza legislatiei sale penale.

Convocati de regele Ahab, la initiativa lui Ilie, pe muntele Carmel profetii lui Baal si Ilie se intrec, in prezenta intregului Israel, intr-un surprinzator concurs de sacrificii destinat sa demonstreze cine dintre Baal si Iahve este Dumnezeu. Pentru aceasta fiecare la randul lui a pregatit cate un taur pentru sacrificiu punand bucatile de carne pe bucatile de lemn asezate pe altar, cerand apoi dumnezeului lor sa aprinda focul pe rugul de sacrificiu. Si, in timp ce cei 450 de profeti ai lui Baal, in ciuda rugaciunilor lor timp de ore intregi nu obtin nici cel mai mic semn de reactie din partea lui Baal, Iahve raspunde rugamintii lui Ilie si trimite focul din cer care consuma ofranda si pietrele altarului si praful si apa pe care Ilie le raspandi-se peste tot.

Dovada este adusa magistral: Iahve, singur, este Dumnezeu. Nefiinta si chiar inexistenta lui Baal este demonstrata in cel mai spectaculos mod, Ilie triumfa! Imediat isi prinde adversarii, ii duce la torentul Chison si acolo ii injunghie, unul cate unul (III Regi 18, 20-40).

Pentru ce, deci, Ilie i-a ucis pe profetii lui Baal? Aceasta problema, de fapt, nu pare sa fi impresionat peste masura pe exegeti si, de aceea, nu a fost abordata frontal, decat ocazional. La urma urmei, reactia brutala a lui Ilie nu este, poate, decat una din numeroasele manifestari de violenta de care abunda Biblia ebraica si in legatura cu care se credea ca erau apanajul societatii "primitive", "Duritatea vremurilor" constituie pentru De Vaux explicatie cat se poate de suficienta.

Singurul, sau aproape singurul dintre exegetii contemporani, Montgomery, a incercat sa scuze atitudinea lui Ilie, intrebandu-se, printre altele, asupra autenticitatii episodului, amintind ca acest gen de reactie nu este singular in istoria religiilor si in istoria politica, inclusiv istoria recenta. Acest fapt este adevarat si nu numai in epoca in care scrie Montgomery (1941), nu lipsita de exemple ale acestui tip de comportament fata de "inamicii natiunii".

Continuarea, aici.

Leacuri miraculoase din mânăstirile ruseşti

În vechime, oamenii aflaţi în suferinţă, bolnavii şi săracii, primeau, la mânăstiri, o vorbă bună, mângâiere sufletească şi vindecarea trupu­lui cu ajutorul cunoştinţelor medicale şi leacurilor de­ţinute de călugări.

Pe lângă mânăstirile mari, func­ţionau şi aşa-numitele "bolniţe", unde bolnavii primeau "tra­tamente" şi erau îngrijiţi la fel ca într-un spital. Monahii care le purtau de grijă erau buni cunoscători ai ştiinţei tămăduirii cu ajutorul plantelor, preluată din tradiţia mânăstirii şi a celei locale, săteşti.

Leacurile de mai jos au fost adunate, de-a lungul timpului, de maicile de la Mânăstirea Diveevo, aflată în apro­piere de oraşul Novgorod, din Rusia.

Maicile au ur­mat exemplul sfântului Se­rafim de Sarov, ale că­rui moaşte se află depuse în mânăstire şi care, în urmă cu aproape 300 de ani, şi-a dedicat viaţa aju­to­rării persoanelor aflate în suferinţă. Se spune că la uşa chiliei sfântului aştep­tau zi de zi sute de persoane ve­nite de la mare depărtare, pentru a primi vindecarea sufletului şi a trupului.

Indrumar de Spovedanie - despre Pacatele de moarte

Si credinta catolica si credinta crestin ortodoxa vorbesc despre Spovedanie si despre pacatele de moarte, pacate care cu sau fara voia noastra ne urmaresc in fiecare zi. Putem cadea prada usor acestora sau cei mai multi dintre noi au si cazut si cad in continuare prada acestora.

De multe ori pacatuim cu gandul, cu fapta si cu cuvantul. Mai exista si pacatul nestiintei. Banuiesc ca odata ce stii despre un lucru ca iti face rau, atunci pe cat posibil incerci si inveti sa il eviti. Odata constientizat sau trecut in revista daca il repeti intra in alta categorie. De asta e bine intr-o anumita masura sa stim sa fim educati.

Prin Sfanta Spovedanie, duhovnicului apropiat ne marturisim pacatele de-a lungul vietii. Ideal sau asa cum ar trebui sa fie, ar fi, ca acestea odata marturisite sa nu mai fie repetate, daca primim iertare pentru acestea. Pacatele pot fi iertate si prin pocainta adevarata. Vom fi incercati sa le repetam intotdeauna, dar daca stim sa luptam si sa ne infranam, sa le constientizam, intr-un final putem birui. Nimeni nu spune ca e usor, dar nu e imposibil. Liberul arbitru ne este lasat sa facem intotdeauna alegeri.

Uneori societatea ne antreneaza cu sau fara voia noastra sa cadem intr-o forma a pacatului care atrage dupa sine un sir lung de repercursiuni. De aceea, drumul spre mantuirea sufletului nu este simplu si nici usor. E un traseu sinuos, plin de cotituri, care are la baza destule alegeri. Dar toate au la baza constientizarea notiunilor. Acest lucru e valabil pentru toti - de la cel mai sarac pana la cel mai bogat!

Drumul sufletului dupa moarte

Desi am mai scris pe acest blog despre Vamile Vazduhului un articol, mai tin sa reamintesc despre acest subiect - Drumul sufletului dupa moarte. Pe acest Pamant suntem doar trecatori si calatori. Psaltirea spune: "Nemernic este omul pe pământ şi străin ca toţi părinţii săi. Nimeni nu rămâne în lumea aceasta. N-am venit să stăm aici. Aici este o trecere necontenită; am răsărit prin naştere şi asfinţim prin moarte."

Sfântul acela, dumnezeiescul Iov, zice aşa: Din pântecele maicii mele am căzut în groapă. Aţi auzit? Atât i s-a părut viaţa pe pământ, după 400 de ani. Că, după bătaia aceea Dumnezeu i-a mai dăruit 140 de ani de viaţa, după ce l-a încercat cu atâtea chinuri şi boli; şi atât i-a părut, că din pântecele maicii sale a sărit în groapă. O săritura i-a părut viaţa.

Voi nu auziţi cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Şi iarăşi: Zilele lui ca umbra trec. Şi iarăşi: Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.

Şi iarăşi zice: S-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Şi iarăşi: Zilele anilor noştri ca pânza păianjenului. Cu pânza păianjenului s-au asemănat zilele vieţii noastre. Adică, cât este de slabă pânza păianjenului, aşa-i de slabă viaţa noastră pe pământ; suntem umbra, vis şi floare pe pământ!

Dumnezeu zice lui Isaia: Ascultă, proorocule, strigă şi zi aşa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbă şi toată slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Deci, să nu punem bază pe viaţa aceasta, că-i umbră şi vis.

Ştiţi ce rămâne în veci? Sufletul. Trupul vedeţi că se face ţărână. Că îngropăm şi dezgropăm morţii şi se fac în puţină vreme ţărână. Mai ales după o vreme nici oasele nu mai rămân; toate se fac nimic.

Continuarea articolului o gasiti, aici.

Evanghelia fiului risipitor

Evanghelia ce se citeste in Duminica a doua din Perioada Triodului, Duminica Fiului Risipitor, ne arata importanţa pocaintei sincere pentru viaţa crestina in general si mai ales pentru pregatirea noastra duhovniceasca in vederea intalnirii cu Hristos cel Răstignit si Inviat.

Parintele Calistrat de la Manastirea Vladiceni din Iasi ne vorbeste despre Duminica Fiului risipitor intr-o predica tinuta de acesta dupa slujba Sfintei Liturghii:

Citez:

" Chintesenta evangheliei de astazi. Crestinismul fara dragostea pe care Dumnezeu o cere in evanghelie este o credinta infantila .... Pot sa dam noi de pomana tot ce e prin magazine, poti sa imprastiem toti banii bancilor - are Parintele Cleopa o vorba - Poti sa dai paine si munti de aur de pomana, daca nu ai inima buna si nu esti curat si nu ai dragoste si nu esti om nimic nu foloseste - spunea Apostolul Pavel in Imnul dragostei - Daca nu am dragoste nimic nu sunt! - Aici este diferenta dintre Evanghelie si realitate - raul dintre oameni in ziua de astazi, rau la tot pasul - ura dintre semeni ..... "

Sf. Ierarh si Mucenic Policarp al Smirnei

Sf. Policarp al Smirnei a fost un parinte apostolic ierarh si mucenic din primele veacuri crestine. 

S-a născut în cetatea Efesului în anul 68 d.Hr., anul morții împăratului Nero. Teodora și Partenie, părinţii sfântului, fuseseră întemnițați pentru credința lor. Fiind însărcinată, Teodora a născut în temniță, la puțin timp după arestare. Părinții sfântului vor fi uciși, dar iar el va fi botezat și crescut de o creștină bogată. La vârsta tinereții, sfântul Policarp l-a cunoscut pe sfântul Ioan Evanghelistul. Mutat în cetatea Smirnei, este hirotonit diacon, preot și apoi episcop al Smirnei. Aici, la adânci bătrâneți, în anul 156, își va cunoaște sfârșitul mucenicesc pentru fidelitatea sa față de Hristos, adevăratul Dumnezeu.

Sfinții mucenici, modele de curaj și de libertate, ne sunt pedagogi în toate timpurile, inspirându-ne să ne învingem comoditățile și lașitatea în fața provocărilor veacului. Rugăciunea de noapte ne adună împreună, dar ne adună și gândurile și inima risipite în mulțime de lucruri cotidiene. În orele de noapte petrecute în biserică am avut prilejul de a ne întâlni cu noi înșine, așa cum suntem noi.   

De pe site-ul crestinortodox.ro citez urmatoarele:

"

Despre mucenicescul sfarsit al Sfantului Policarp stim ca i-a fost descoperit mai inainte cu trei zile, iar cand cei trimisi sa-l prinda l-au gasit, el i-a intampinat si i-a poftit la masa, rugandu-i doar sa-l lase sa se roage netulburat un ceas. „Iar acestia, ingaduindu-i, s-a rugat in picioare, plin de harul lui Dumnezeu, ca aproape doua ore n-a putut sa se opreasca, incat a umplut de mirare pe ascultatori, dintre care multora le parea rau ca au pornit impotriva unui batran asa de evlavios“. Si i-a pomenit „pe toti care s-au intalnit vreodata cu el, mici si mari, straluciti si smeriti, si intreaga Biserica universala din lume“.

Si apoi a fost dus in cetate, fiind Sambata cea Mare. Si toti incercau sa-l convinga sa se lepede de Hristos, macar si numai cu vorba, iar nu din suflet. El insa a raspuns proconsulului: „De optzeci si sase de ani Ii servesc (lui Hristos) si nici un rau nu mi-a facut. Cum pot sa blestem pe Imparatul meu, Cel ce m-a mantuit?“.

BOR impune preotilor sa semneze declaratii de integritate

In ultima perioada este cunoscut faptul ca increderea in BOR (Biseria Ortodoxa Romana) a scazut in randul "enoriasilor". Probabil si datorita opulentei din anumite situatii afisate de catre unii dintre membrii acesteia. Este cunoscut faptul ca probleme de conduita au existat si vor exista in sanul BOR, dar aceste lucruri se rezolva intern, fiind intr-un fel separati de legile care se aplica pentru toti. Si da, BOR ar trebui sa lucreze la imaginea sa intr-un fel pentru a putea sa revina la adevarata ei semnificatie. Biserica prin definitie ar trebui sa fie Casa Domnului loc de rugaciuni, un loc sfant, in care ar trebui sa existe armonie si intr-un fel egalitate intre semeni.

Cand spun egalitate, ma refer la statutul mireanului de rand, pentru ca in lume egalitate nu exista nici in fata legilor date de oameni. Societatea m-a invatat sa observ ca legile nu sunt la fel pentru toti si sunt multi mai presus decat legile date de oameni pentru oameni. Unii mai si fenteaza legea...

Singurul loc in care suntem egali in drepturi este dupa ce nu mai existam, cu alte cuvinte la Judecata de Apoi, unde fiecare va da socoteala pentru toate faptele, fie bune, fie rele, fapte pe care le-a desavarsit de-a lungul trecerii pe acest Pamant. De la acea judecata nu scapa, si nici va fi absolvit nimeni.

Revenind la subiectul din titlul - BOR impune preotilor sa semneze declaratii de integritate - citez din mediul online urmatoarele:

"

Biserica Ortodoxă Română vrea să aibă doar preoți integri, onești și care să nu se înfrupte din avutul Bisericii. Tot personalul cu funcții de conducere au care administrează bunuri bisericești va fi obligat să semneze un „Jurământ sau act de onestitate și fidelitate” față de instituție. Iată ce prevede această declarație de integritate.

Patriarhia Română vrea să îmbunătățească imaginea Bisericii Ortodoxe și a personalului său printr-o declarație de integritate și fidelitate, pe care trebuie să o semneze preoții cu funcție de conducere și personalul care administrează bunuri bisericești. Documentul, care poartă numele de „Jurământ sau act de onestitate și fidelitate”, este rezultatul întrunirii Sfântului Sinod din luna ianuarie a acestui an. Iată ce li se cere reprezentanților BOR cu funcții de conducere sau execuție din Patriarhia Română, Centrele eparhiale, protopopiate, parohii, mânăstiri, asociații și fundații bisericești, precum și persoanelor nesalarizate care utilizează sau administrează bunuri bisericești (epitropii și consilierii parohiali și voluntari).

"

In ce masura se va si aplica in "real life" va ramane de vazut .... stim ca lucrurile scrise pe hartie intotdeauna au fost si vor fi incalcate. Unii jura si cu mana pe Biblie dupa care fac asa cum cred ei de cuvinta. Una din cele 10 Porunci spune asa - Sa nu dai marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau ....

Ce va fi vom vedea ..... sunt multi care spun ca - Da, cred! - dar in realitate au cu totul alt comportament.