Sf. Policarp al Smirnei a fost un parinte apostolic ierarh si mucenic din primele veacuri crestine.
S-a născut în cetatea Efesului în anul 68 d.Hr., anul morții împăratului Nero. Teodora și Partenie, părinţii sfântului, fuseseră întemnițați pentru credința lor. Fiind însărcinată, Teodora a născut în temniță, la puțin timp după arestare. Părinții sfântului vor fi uciși, dar iar el va fi botezat și crescut de o creștină bogată. La vârsta tinereții, sfântul Policarp l-a cunoscut pe sfântul Ioan Evanghelistul. Mutat în cetatea Smirnei, este hirotonit diacon, preot și apoi episcop al Smirnei. Aici, la adânci bătrâneți, în anul 156, își va cunoaște sfârșitul mucenicesc pentru fidelitatea sa față de Hristos, adevăratul Dumnezeu.
Sfinții mucenici, modele de curaj și de libertate, ne sunt pedagogi în toate timpurile, inspirându-ne să ne învingem comoditățile și lașitatea în fața provocărilor veacului. Rugăciunea de noapte ne adună împreună, dar ne adună și gândurile și inima risipite în mulțime de lucruri cotidiene. În orele de noapte petrecute în biserică am avut prilejul de a ne întâlni cu noi înșine, așa cum suntem noi.
De pe site-ul crestinortodox.ro citez urmatoarele:
"
Despre mucenicescul sfarsit al Sfantului Policarp stim ca i-a fost descoperit mai inainte cu trei zile, iar cand cei trimisi sa-l prinda l-au gasit, el i-a intampinat si i-a poftit la masa, rugandu-i doar sa-l lase sa se roage netulburat un ceas. „Iar acestia, ingaduindu-i, s-a rugat in picioare, plin de harul lui Dumnezeu, ca aproape doua ore n-a putut sa se opreasca, incat a umplut de mirare pe ascultatori, dintre care multora le parea rau ca au pornit impotriva unui batran asa de evlavios“. Si i-a pomenit „pe toti care s-au intalnit vreodata cu el, mici si mari, straluciti si smeriti, si intreaga Biserica universala din lume“.
Si apoi a fost dus in cetate, fiind Sambata cea Mare. Si toti incercau sa-l convinga sa se lepede de Hristos, macar si numai cu vorba, iar nu din suflet. El insa a raspuns proconsulului: „De optzeci si sase de ani Ii servesc (lui Hristos) si nici un rau nu mi-a facut. Cum pot sa blestem pe Imparatul meu, Cel ce m-a mantuit?“.

