Despre ispitele si greutatile in Rugaciune ...

Parintele Paisie Aghioritul ne vorbeste despre ispitele si greutatile in Rugaciune. Ce trebuie sa facem ca sa ne incalzim inimile si sa nu ne salbaticim duhovniceste?

Acedia este lenevia duhovniceasca, in timp ce trandavia se raporteaza si la suflet si la trup. Bine este insa sa nu fie nici una. De acedie si de trandavie se molipesc uneori si sufletele care au multe conditii pentru viata duhovniceasca, care au sensibilitate, marinimie.

Un om sensibil (vs un om indiferent, aflat intr-o stare de indiferenta duhovniceasca), daca se va mahni, este cu­prins apoi de acedie. Trebuie sa afle ce l-a mahnit si sa infrunte situatia duhovniceste, pentru a-si regasi curajul si a-i porni motorul din nou. Sa ia aminte sa nu lase rani nevindecate, pentru ca dupa aceea se va incovoia din pricina lor. Istovirea duhovniceasca, care in continuare aduce cu sine si pe cea trupeasca, il netrebniceste.

Cand omul nu se roaga, se departeaza de Dumne­zeu si devine ca boul: munceste, mananca si doarme. Si cu cat se departeaza de Dumnezeu, cu atat mai anevoioase devin lucrurile. I se raceste inima, dupa care nu se mai poate ruga deloc. Iar ca sa-si revina, tre­buie sa i se inmoaie inima, sa inceapa pocainta, sa se cutremure.

Cu totii am observat urmatoarele:

"Sunt argati care o zi intreaga, de dimineata pana seara, puteau sa stea in soare si sa ciopleasca sau sa taie lemne, insa intreita plata sa le fi dat si nu puteau sa stea in biserica o jumatate de ceas, ci ieseau afara si fumau...." 

Cand cineva este indispus, de obicei nu are pofta de mancare, dar se forteaza si mananca. Are sau nu are pofta, mananca ceva usor la inceput, pentru ca altceva nu-i primeste stomacul, si incet-incet ii vine pofta. Cum sa se puna pe picioare daca nu va manca? Asa si tu, nu trebuie sa te lasi pe tine insati prada trandaviei, pentru ca te vei distruge. Sa incepi cu hrana duhovniceasca usoara, ca sa-ti revii treptat. Sa te straduiesti putin cate putin ca sa incepi.

Te bucuri cand te rogi? O intrebare la care probabil cei mai multi dintre noi nu stiu ce sa raspunda ... Sau simtim ceva cand ne rugam? Pentru multi e un stereotip, arunca 2-3 cuvinte la intamplare fara nici o nuanta, drumul pana la a sti sa te rogi sau a invata sa te rogi nu e lin si drept, mai trebuie si smerenie si rabdare. De asta consider ca repetarea e mama invatarii (daca ar fi sa transpun in planul material al lucrurilor). Putin cate putin, azi, maine, poimaine, s.a.m.d. pana cand invatam sa ne si rugam ....

Sursa textului precum si continuarea, pentru ce INTERESATI le puteti gasi, aici.

Ce inseamna: "Sunt amarat?"

In Cuvant despre bucuria duhovniceasca, Arhimandritul Arsenie Papacioc ne da raspunsul la intrebarea: Ce inseamna asta "Sunt amarat"?

"Bagă-ți mintea acolo și zi: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.

- La inima asta cum ajungem?

- Este foarte ușor. Bagă-ți mintea acolo și zi: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Deci dacă ai o stare de veselie, de decongestionare, de dispoziție, inima se desface și ea. Ce înseamnă asta: “Sunt amărât?” Cum ești amărât când Hristos a Înviat, când suntem înțelegători în ceea ce privește crucea pe care trebuie să o ducem și noi. Un om care crede în Hristos este vesel, e plin de nădejde, că Hristos nu-l lasă cu nici un chip. Și această stare continuă de veselie pe unde trăiești este și o stare de rugăciune și o trăire creștină și de inimă prezentă la Dumnezeu. Pentru că ăsta este secretul: să ai inima prezentă. Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de cunoștințele tale, știe ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atenția ta. Vezi, niște părinți, mamă și tată, ei când îl văd pe copilul lor că-și pune toată nădejdea în ei, mor de dragul lui și nu știu ce să-i mai dea. Există în Psalmul 130: “Doamne, n-am umblat la cele înalte, nici la cele mai minunate decât mine”, dar sunt ca un copil înțărcat , care se uită cu jind la sânul maicii sale. Pentru că-i înțărcat și nu mai vine laptele, care e un aliment complet, adică harul lui Dumnezeu. Eu asta fac: să curgă harul lui Dumnezeu, dar să fiu cu gura căscată."

Sursa text - aici.

Parintele Cleopa Ilie

Parintele Cleopa Ilie, născut cu numele de Constantin Ilie (10 aprilie 1912, comuna Sulița, județul Botoșani) a fost arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria, fiind un renumit trăitor al credinței ortodoxe.

Părintele Cleopa (pe numele de mirean, Constantin) s-a născut într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. Urmează cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea.

În decembrie 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se reîntoarce la schit și este uns în monahism pe 2 august 1937, primind numele călugăresc de "Cleopa". În iunie 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi.

Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.

Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.

Continuati cu acest articol pe pagina urmatoare, accesand butonul cu textul - "Aflati mai multe"

Rugaciunea "Tatal nostru".

Nu de curand la o scurta cautare pe motorul de cautare google, dupa cuvintele Tatal nostru am gasit informatii mai recente despre aceasta rugaciune pe care cei mai multi dintre noi o rostosesc in fiecare seara, ori la slujbe. Cel putin mai toata lumea a auzit-o cel putin odata. Mai nou am gasit cateva articole care scriu despre aceasta rugacine precum ca in a doua parte un rand ar fi fost tradus gresit. Aceasta greseala de traducere ne trimite inapoi cam cu 50 de ani in urma... Forma corecta a rugaciunii "Tatal nostru" ar fi urmatoare:

Continuati cu acest articol pe pagina urmatoare, accesand butonul cu textul - "Aflati mai multe"