De ce biserica nu respecta sambata ci duminica?

Recent, la slujba de liturghie din ziua de duminica (recunosc, ca pe langa faptul ca nu particip saptamana de saptamana la slujba de liturghie au fost destule momente cand si duminica imi gaseam de treaba, iar cand ajungeam la slujba erau si momente cand mergeam aproape de finalul acesteia), preotul a adus in discutie despre ziua de sambata, ca fiind a saptea zi (ziua Sabatului), iar duminica ca fiind prima zi. Biserica crestin ortodoxa romana tine in fiecare duminica slujba de liturghie, deci in prima zi dupa Sabat.

Personal pana acum, fara sa am vreo educatie pe domeniu, parca am simtit ca Sambata ar fi o zi de odihna, acest lucru demonstrat si prin faptul actiunilor din aceasta zi de-a lungul timpului. Parca mai cu dare de mana imi venea a lucra duminica decat sambata in unele situatii. Asa simteam eu, un fel de traire interioara mai mult .... fara alte explicatii! Oricum o zi a - 7 - a de odihna pe care trebuie sa o cinstim trebuie sa existe!

A 4-a din cele 10 porunci ne spune asa:

"Adu-ti aminte de ziua odihnei, ca sa o sfintesti. Lucreaza sase zile si-ti fa in acelea toate treburile tale, iar ziua a saptea este odihna Domnului Dumnezeului tau; sa nu faci in acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tau, nici asinul tau, nici orice dobitoc al tau, nici strainul care ramane la tine. Ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, marea si toate cele ce sunt intr-insele, iar in ziua a saptea S-a odihnit. De aceea a binecuvantat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o" (Ies. 20, 8-11)"

Explicatia preotului cu privire la oficierea slujbei de liturghie duminica si nu sambata a fost simpla, si in aceeasi conotatie cu diferite surse actuale din mediul online.

"

Odată cu Învierea Domnului, „în prima zi a săptămânii ” (Marcu 16:12), crestinii (adică cei care au crezut şi cred şi azi că Hristos a înviat din morţi şi El este Dumnezeul şi Mântuitorul nostru) au abandonat ţinerea sâmbetei (şabatul) şi au început să ţină ca zi de odihnă exclusiv duminica, atunci cand are loc si oficierea slujbei de liturghie.

Această idee este acceptată de toţi creştinii, indiferent de confesiune, cu excepţia „Adventiştilor de ziua a şaptea” , care o dată cu apariţia lor în sec. 19 insistă pe ţinerea sâmbetei, aşa cum este prevăzut în porunca a IV-a din Decalog. Adventiştii spun că această poruncă din Decalog rămâne valabilă, spunând că primii creştini au ţinut sâmbăta până la începutul secolului IV, când împăratul Constantin cel Mare a decretat duminica ca zi de odihnă la 7 martie 321. Este adevărat că a existat un astfel de „decret imperial”, dar el nu are nimic cu teologia creştină. Faptul că abia în 321 Imperiul a acceptat această zi ca zi de odihnă nu înseamnă nici pe departe că ea până atunci nu a fost ţinută de creştini. Convertirea la creştinism a lui Constantin l-a făcut să asigure prin lege ceea ce creştinii la care a aderat şi el ţineau încă de la început.

"

Sursa textului precum si alte detalii le puteti gasi, aici.

Desi a fost o intrebare care poate inca nu are un raspuns cert pentru mine (pentru ca exista si acum o disputa intre biserici si culte cu privire la aceasta zi), importanta zilei a - 7 - a trebuie sa fie cu totul alta, sa fie privita ca o ceremonie in deplina concordanta cu a - 4 - a porunca. Oricum sunt putini cei care merg sau mai merg la slujba de liturghie in ziua a - 7 - a (ziua de duminica cum este la crestini ortodoxi de exemplu), si numarul acestora este in scadere, semn ca ziua odihnei si a cinstirii parca ar fi spre apus. Vorba aceea - In timpurile cele din urma, Liturghia va fi ridicata la cer! - cu alte cuvinte, atat de mult va decadea lumea, incat oficierea slujbei de liturghie in zilele din urma va inceta!. Dar despre asta nimeni nu stie cu exactitate cand va fi, desi sunt multe semne in zilele noastre ce demonstreaza o decadere a lumii si o afinitate spre rau si tot ce tine de acesta!

Dumnezeu sa ne lumineze mintile la toti, sa ne ierte si sa ne indrepte pasii pe directii bune atat prin ganduri cat si prin fapte! Amin!