Dictionar de termeni ortodocsi

O lista cu definitii a termenilor din limbajul crestin ortodox:

1. Euharistie - Taină și act de venerație în cele mai multe biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor. E. a fost instituită de însuși Iisus Hristos la Cina cea de Taină când, mulțumind lui Dumnezeu-Tatăl, a identificat pâinea pe care a frânt-o și vinul pe care l-a turnat în pahar cu trupul și sângele său, anticipând jertfa de pe cruce. E. se săvârșește exclusiv în cadrul Sfintei Liturghii, punctul culminant fiind prefacerea pâinii și vinului în trupul și sângele lui Hristos prin puterea Duhului Sfânt invocată de episcop sau preot. Această prefacere este explicată, în Biserica catolică, prin doctrina transsubstanțierii. Spre deosebire de ortodocși și catolici, protestanții admit numai prezența spirituală a lui Hristos în e.

2. Caterisire - oprirea lucrarii harului dar cu motive temeinice gen erezie, schisma. O alta definitie mai este si urmatoarea - a caterisi - a scoate din functia de preot.

3. Schisma - Sciziune in sanul Bisericii, refuz al unui grup credincios de a se supune conducerii oficiale. Marea schisma de la 1054 (desi tensiunile erau mai vechi intre crestinatatea latina si cea greaca) a impartit crestinismul in doua mari ramuri: vestica (catolica) si estica (ortodoxa). Cauzele principale au fost cele legate de disputele asupra autoritatii papale si cea a inserarii clauzei Filioque in Crezul de la Niceea. 

4. Pluralism - multimea cultelor dintr-o tara. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației.

5. Ascet - Persoana care practica asceza, pustinc, sihastru

6. Egumen - Staret

7. Habotnic -  Persoana care respecta cu scrupulozitate prescriptiile religiei;

8. Piosenie - 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea și exercitarea conștiincioasă a practicilor bisericești; pietate; smerenie; cuvioșenie; evlavie. 2) Atitudine plină de respect și duioșie (față de cineva sau ceva).

9. A binecuvânta: A revărsa grația divină;  A blagoslovi: A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva; A slăvi pe Dumnezeu.