Viata cuviosului Paisie Aghioritul

Un film rusesc tradus, despre viata cuviosului Paisie Aghioritul:

Staretul Paisie si eu ...

Un film interesant si in acelasi timp educativ:

Atentatul din gradina Ghetsimani

S-a tot vorbit si se va mai vorbi in continuare, despre atentatul recent de la Paris. S-a mediatizat si a facut inconjurul globului pamantesc mai rapid decat unda S (cea destructiva) a unui cutremur. Ce nu s-a scris in presa decat izolat, despre ce nu se vorbeste foarte mult sau e imediat uitat sunt si sutele de atentate care au loc in statele din lumea a - 3 - a. Pe acele locuri nu intereseaza pe nimeni. Defapt sunt in vizorul celor interesati pentru exploatarile miniere, forestiere sau pentru cei care vor sa aplice o forma de sclavie avansata imbogatindu-se ulterior rapid.

Stiri precum - "In saptamana atentatului de la Paris, gruparea Boko Hama a MASACRAT 2000 de oameni din Nigeria" (barbati, femei, copii) - au fost trecute imediat cu vederea, iar ochii ne-au fost indreptati spre wow-ul produs la Paris ca si cum asa ar fi trebuit sa se intample lucrurile spre a ne distrage atentia. A sarit comunitatea internationala sa ii apere pe acei nigerieni sau macar sa se ia atitudine? Nu ... si nici nu o va face in viitorul apropiat vs indepartat.

Despre ce nu mai vorbeste lumea din zilele noastre, pentru ca marea majoritate dintre voi ati uitat sau multi considera doar istorie si atat, este si "atentatul" istoric care a avult loc in gradina Ghetsimani acum aproape 2000 de ani, moment in care s-au implinit si vremurile si cuvantul Lui.

Concluzia din articolul urmator este simpla - sa ucizi in numele Domnului nu este corect.

Citez din articolul mentionat:

"

Nimeni nu face un serviciu lui Dumnezeu ucigând în numele Său. Dumnezeu a creat omul spre a fi liber şi demn. El este singurul "liant" posibil între oameni, în absenţa Sa totul poate fi justificabil, până şi crima. Or, Dumnezeu nu are cum să ceară celor ce-I urmează Lui nici comiterea de crime spre răzbunare, nici pedepsirea necredincioşilor, nici impunerea cu forţa a unor adevăruri de credinţă. Şi nici nu are nevoie să-I fie apărată onoarea cu arma în mână. Evanghelia este limpede în acest sens. În noaptea în care a fost vândut, Mântuitorul S-a retras cu ucenicii în grădina Ghetsimani, la rugăciune. Acolo a venit Iuda cu "oaste şi slujitori, de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare şi cu făclii şi cu arme" (Ioan 18, 3). Când "au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins" (Matei 26, 50), vulcanicul Simon-Petru, apostolul, a scos sabia "şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele slugii era Malhus" (Ioan 18, 10). A dorit să-L apere pe Domnul, ca şi cum Domnul nu se putea apăra singur, nu ar fi putut chema "mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri" (Matei 26, 53). Mântuitorul a fost categoric cu Petru, certându-l: "Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" (Matei 26, 53). Acest episod ne arată că Dumnezeu nu aprobă violenţa sub nici o formă, nici măcar atunci când cineva crede că îşi exprimă, astfel, râvna de a-I sluji Lui.

Imaginea lui Simon-Petru mânuind sabia în grădina Ghetsimani ar trebui să pună pe gânduri pe orice fanatic religios, care se crede îndreptăţit a lupta cu arma în numele lui Dumnezeu. Departe de a aproba gestul discipolului său ori de a se bucura de rana produsă adversarului, Iisus a îndreptat lucrurile, tămăduind urechea celui rănit, lui Malhus (v. Luca 22, 50). A fost, practic, ultima minune, ultima vindecare făcută de Domnul înainte de a-şi da duhul pe Cruce. Nu a vrut Mântuitorul ca să sufere cineva din pricina Lui. Iar cel ce este cu adevărat credincios înţelege, astfel, că, la toate blasfemiile şi răutăţile lumii, nu se răspunde cu sabia. Că armele unui creştin adevărat sunt rugăciunea şi binecuvântarea vrăjmaşilor, pe care nu numai că nu trebuie să-i rănim, ci chiar suntem îndemnaţi să-i iubim (cf. Matei 5, 44, Luca 6, 28 ş.a.). Dacă este vorba de a avea o atitudine vizavi de batjocorirea credinţei sau de nedreptăţile din societate (şi este indicat să o avem!), aceasta trebuie să se întemeieze pe prevederile legii, pe drepturile cetăţeneşti, care sunt aceleaşi pentru atei ca şi pentru cei credincioşi (cel puţin deocamdată). Avem, în acest sens, model pe Sf. Ap. Pavel, cel care a invocat cetăţenia sa romană atunci când, la Ierusalim, au vrut să-l biciuiască pe nedrept, fără a fi fost, anterior, judecat de vreo instanţă (cf. Faptele Apostolilor 22, 24-30). Dacă am vorbi mai puţin despre atentatul de la Paris şi mai mult despre cel de acum vreo două mii de ani, din grădina Ghetsimani, cu siguranţă am învăţa mai multe, s-ar mai muia inimile noastre şi s-ar mai domoli tulburarea din lume. 

"

Sursa articol - Doxologia.

Dictionar de termeni ortodocsi

O lista cu definitii a termenilor din limbajul crestin ortodox:

1. Euharistie - Taină și act de venerație în cele mai multe biserici creștine, constând în împărtășirea cu pâine și vin a credincioșilor. E. a fost instituită de însuși Iisus Hristos la Cina cea de Taină când, mulțumind lui Dumnezeu-Tatăl, a identificat pâinea pe care a frânt-o și vinul pe care l-a turnat în pahar cu trupul și sângele său, anticipând jertfa de pe cruce. E. se săvârșește exclusiv în cadrul Sfintei Liturghii, punctul culminant fiind prefacerea pâinii și vinului în trupul și sângele lui Hristos prin puterea Duhului Sfânt invocată de episcop sau preot. Această prefacere este explicată, în Biserica catolică, prin doctrina transsubstanțierii. Spre deosebire de ortodocși și catolici, protestanții admit numai prezența spirituală a lui Hristos în e.

2. Caterisire - oprirea lucrarii harului dar cu motive temeinice gen erezie, schisma. O alta definitie mai este si urmatoarea - a caterisi - a scoate din functia de preot.

3. Schisma - Sciziune in sanul Bisericii, refuz al unui grup credincios de a se supune conducerii oficiale. Marea schisma de la 1054 (desi tensiunile erau mai vechi intre crestinatatea latina si cea greaca) a impartit crestinismul in doua mari ramuri: vestica (catolica) si estica (ortodoxa). Cauzele principale au fost cele legate de disputele asupra autoritatii papale si cea a inserarii clauzei Filioque in Crezul de la Niceea. 

4. Pluralism - multimea cultelor dintr-o tara. Principiu al democrației care preconizează necesitatea existenței mai multor forțe social-politice (partide, sindicate, organizații religioase etc.) interpuse între membrii societății și putere, ca o condiție și o garanție a limitării puterii, a funcționării democrației.

5. Ascet - Persoana care practica asceza, pustinc, sihastru

6. Egumen - Staret

7. Habotnic -  Persoana care respecta cu scrupulozitate prescriptiile religiei;

8. Piosenie - 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea și exercitarea conștiincioasă a practicilor bisericești; pietate; smerenie; cuvioșenie; evlavie. 2) Atitudine plină de respect și duioșie (față de cineva sau ceva).

9. A binecuvânta: A revărsa grația divină;  A blagoslovi: A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva; A slăvi pe Dumnezeu.

Troparul Bobotezei

In limba romana cantat de grupul psaltic Sf.M.M.Dimitrie- Craiova. Dirijor Protopsalt Victor Șapcă:

Ce reprezinta Craciunul?

"Pentru noi, cei care am primit darul lui Hristos, bucuria naşterii Sale trebuie să izvorască din faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu. Dacă sărbătoarea Cră­ciunului nu înseamnă întruparea, creşterea, suferinţa, moartea şi învierea lui Emanuel pentru noi, cu noi şi în noi, atunci nu înseamnă nimic, încredinţaţi fiind că nu este nimic din ceea ce ne cere Hristos să facem în viaţă, care să nu fi fost făcut de El mai întâi. Toate momentele din viaţa Sa sunt prilejuri pentru noi de apropiere de Dumnezeu. Din acest motiv, Crăciunul este o re-creaţie perpetuă a universului şi a lumii, dar şi a fiecăruia dintre noi, chemaţi să devenim fiii lui Dumnezeu după har, prin Hristos Care „S-a dat pen­tru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră” (Romani 4, 25)."

(Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții - O sinteză pentru omul grăbit, Editura Pars Pro Toto, Iași, 2014, p. 60)

Sursa articolului, a imaginilor si a textului - Doxologia.

Oamenii sunt lumina! - Manastirea Sihastria Raraului

"Sa va spovediti curat..." - Despre Manastirea Sihastria Raraului:

Preotul care crede ca e mai important sa ajuti oameni decat sa zidesti biserici

Daca e sa luam si sa analizam o harta a amplasamentelor de cult religioase din Romania in care sa includem si pe cele ridicate in ultimii 25 de ani, observam cu usurinta ca sunt chiar si locuri (sate) unde nu avem doar o biserica ci chiar 3 biserici pentru un numar mic de suflete din zona. La intrebarea: ce e mai important, sa ridicam cate o biserica in fiecare luna sau sa ii ajutam pe cei aflati la necaz si care au intr-adevar nevoie de ajutor? inca nu am un raspuns ....

Cum spunea un preot staret: "Degeaba ne rugam daca nu stim cum sa ne rugam!" sau "Degeaba zicem ca suntem credinciosi daca nu avem o credinta dreapta, in cele a respecta poruncile Domnului, a fi smeriti si a ne pocai". De aici poate apare si raspunsul la intrebarea de mai sus ...

Maicuta medic de familie care ingrijeste 4000 de pacienti

Mai sunt si oameni care fac munca in folosul comunitatii si ca "hrana" pentru suflet. Cand te simti multumit si implinit prin ceea ce faci, nu cred ca iti mai doresti avutii materiale pe aceasta lume. Uneori e mai important sa ii vezi si pe altii fericiti din ceea ce prestezi tu, decat sa te fericesti doar pe tine insuti. Daruirea si ajutorul semenilor sunt semne ale pocaintei. Rasplata pentru ele vom primi mai tarziu... Astfel de exemple ar trebui sa abunde mai mult in societatea de astazi.